Tradiția creșterii oilor în România are o istorie îndelungată, iar torsul lânii are și el o istorie lungă. Sudul țării a trăit toate aceste povești pe care urmează să vi le împărtășim acum.
Cunoașteți covoarele noastre colorate din lână românească, nu-i așa? Dar cum ajungea lâna tunsă din șurile ciobanilor la fusele gospodinelor?
Lâna este tunsă de la oi și apoi spălată cu grijă. Spălarea și pregătirea lânii sunt sarcini importante lăsate în grija gospodinelor. Îmi amintesc, din copilărie, cum le ajutam pe mama și bunica să spele lâna și să o curețe de ierburi și scaieți. Apoi o întindeam la soare să se usuce, întorcând-o din când în când. Lâna albă necesită uneori 2-3 spălări succesive, întregul proces durează câteva săptămâni.
Iată câteva exemple de pulovere făcute de mama și covoare din lână în culoarea ei naturală.
Apoi lâna este scărmănată. Scărmănatul se face manual sau cu unelte speciale, precum „daracul" (un pieptene de lână). Scărmănatul se mai numește și „dărăcire".
Lâna scărmănată este apoi gata să fie toarsă, ceea ce se face în două moduri - cu o roată făcută din lemn și manual (torsul cu fusul).
Foto: olx.ro și Muzeul Etnografic Reghin.
Dacă firul este mai subțire, este potrivit pentru haine sau covoare lucrate fin.
Firul răsucit, numit „druga", este mai gros și este folosit la covoare sau ciorapi.
Chiar acum, în timp ce scriu aceste rânduri, port o pereche de șosete de lână tricotate de mama. Sunt cele mai calde și mai durabile șosete, iar lâna, la fel ca cea din covoare, provine din stânele familiei sau din zonă.
Vopsirea lânii
Vopsirea lânii nu este cea mai simplă activitate, deoarece pentru a face un covor sunt necesare multe ingrediente pentru a obține culoarea. În mod tradițional, gospodinele pregăteau din timp ingrediente precum frunze de nuc sau de gutui. Frunzele se adună pe măsură ce cad din copaci toamna și se păstrează bine până la tunsul oilor.
La fel se întâmplă și cu restul ingredientelor, care, fiind naturale, trebuie culese din timp pentru a fi folosite mai târziu.
Se pune lâna în apă fiartă împreună cu ingredientele care dau culoare. Astfel se obțin culorile necesare pentru a produce covorul dorit.
Covorul următor este un exemplu de lână vopsită cu frunze de gutui, culorile sunt frumoase și în nuanțe, nu atât de uniforme ca la vopsirea industrială, ceea ce dă acestui covor și mai multă frumusețe și o senzație naturală.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, când vopselele chimice au devenit atât de populare, putem găsi un amestec între acestea și cele naturale. Vopselele chimice sunt mai vibrante și mai uniforme în comparație cu cele naturale, mai puțin legate de culorile naturii și de nuanțe. Mai multe covoare în culori superbe aici.
Aceasta este o scurtă poveste despre pregătirea lânii, așa cum ne-a fost spusă de mamele și bunicile noastre și așa cum ne-o amintim din copilăria petrecută în sudul României. Desigur, procesele sunt mai nuanțate în funcție de rezultatul dorit și diferă de la o regiune la alta, dar, în esență, firul poveștii este asemănător. Dacă vreți să vă bucurați văzând-o pe bunica tricotând și povestind reporterilor TV despre cum, la aproape 90 de ani, nu se oprește din lucru, vă invităm să o vedeți aici (în română).
