Pentru a-i recunoaște unicitatea și semnificația culturală și pentru a păstra tehnicile tradiționale de producție, meșteșugul țesutului covoarelor tradiționale, unul dintre cele mai vechi meșteșuguri artistice românești, a fost inclus în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității (UNESCO), la 1 decembrie 2016, conform https://ich.unesco.org.
Această tradiție este, din păcate, aproape stinsă și doar câteva femei continuă să țeasă covoare, așa că este de datoria noastră să o protejăm și să o transmitem generației următoare.
Acest meșteșug, răspândit pe tot teritoriul României, precum și pe cel al Republicii Moldova, are un rol important în comunicarea socială, afirmarea și promovarea identității culturale. Sub diverse denumiri și bogate în modele și culori, aceste covoare frumoase erau folosite în mod tradițional pentru a acoperi pereții, cu rol estetic și de încălzire, cele mai subțiri pentru a acoperi paturile și băncile, iar în ultima vreme au început să fie folosite pentru a acoperi podelele, în special în camerele destinate oaspeților.
Fotografii realizate într-un atelier de artizanat din Bechet, sudul României.
„În trecut, covoarele de perete produse de țesătoarele din comunitățile din România și Republica Moldova erau folosite nu doar ca elemente decorative și surse de izolare, ci și ca parte a zestrei unei mirese. Erau necesare o varietate de tehnici pentru a produce piesele cu motive impresionante. Anumite modele indicau și de unde provenea țesătoarea. Covoarele aveau roluri suplimentare în practicile comunitare, de exemplu la înmormântări, unde simbolizau o trecere a sufletului către lumea de dincolo. Erau de asemenea expuse la expoziții internaționale ca semne ale identității naționale. În zilele noastre, covoarele de perete sunt apreciate în principal ca opere de artă pentru spații publice și private și sunt expuse la festivaluri și ceremonii orășenești. Tehnicile s-au schimbat de la războaie verticale sau orizontale practicate în unele zone, la tehnica alesului strâns (fir cu fir) și alte forme, țesătoarele fiind acum capabile să lucreze de acasă. În sate, fetele învață această formă de artă de la mama sau bunica lor, în timp ce în orașe centrele de meșteșuguri, asociațiile și colegiile, precum și muzeele oferă cursuri. Privit ca o expresie a creativității și un marker al identității, meșteșugul covorului de perete este considerat și un instrument de unire a grupurilor din societate, de vârste și medii socio-economice diferite.” a declarat site-ul oficial UNESCO.
Meșteșugul țesutului covoarelor este practicat atât în gospodăria țărănească, cât și în ateliere specializate organizate în mănăstirile ortodoxe (Agapia și Tismana printre cele mai cunoscute) și în asociații de familie specializate. Tehnicile tradiționale de producție sunt foarte bine reprezentate în gospodăriile din județul Maramureș, nordul și centrul provinciei istorice Moldova, dar și în județele Prahova și Buzău, precum și în Oltenia, bine cunoscută pentru magnificii kilimi floral olteneşti.
Oltenia
Arad
Maramureș
Moldova
Prahova
Buzău
Într-un articol foarte amplu de pe www.agerpres.ro, aflăm mai multe despre motivele și simbolurile bogate găsite pe covoarele românești. „Originalitatea și valoarea artistică a covoarelor românești și moldovenești se datorează abilităților și ingeniozității generațiilor de femei care au lucrat la ele, integrând în compozițiile decorative motive și simboluri de largă circulație europeană și extra-europeană: geometrice (cele mai vechi), vegetale, zoomorfe sau antropomorfe, râul, cerul, pământul, soarele, pomul vieții etc., stilizarea și abstractizarea ajungând la un grad înalt de sofisticare.”
Motivele sunt dispuse în compoziții cu bordură deschisă sau închisă, urmărind obținerea efectului de simetrie, repetiție și ritm cromatic. Motivele vegetal-florale (trifoi, busuioc, trandafiri, bujori, nuferi, lalele, narcise), stilizate conform tehnicilor regionale, evocă universul familiar al satului românesc. Printre motivele zoomorfe, stilizate, calul și călărețul alcătuiesc unul dintre cele mai frecvente motive pe covoarele din Maramureș, Moldova și Oltenia din secolul al XIX-lea. Păsările completează repertoriul ornamental al covoarelor românești, fiind prezențe cu valoare simbolică, integrate în compoziții ample. Silueta umană - feminină și masculină sau doar fizionomia lor - este stilizată până la abstractizare, aducând în atenție canoanele artistice ale paleoliticului și neoliticului. Covoarele din Moldova, Muntenia, Transilvania și Oltenia oferă cele mai expresive reprezentări antropomorfe, conform www.patrimoniu.ro .
Fotografii de la Muzeul Olteniei, secția de etnografie.
Dacă vizitați vreodată Craiova, cel mai mare oraș din sudul României și un important oraș cultural și istoric, acordați timp pentru secția de etnografie a Muzeului Olteniei. Veți fi uimiți de colecția amplă de covoare românești vechi, alături de alte obiecte populare românești. Reprezentarea diferitelor ritualuri, precum nunta, unde covoarele aveau un rol foarte important, este de asemenea fascinantă de studiat.
Covorul oltenesc este considerat cel mai valoros tip de scoarță românească. Se caracterizează prin predominanța elementelor decorative florale, zoomorfe și antropomorfe. În ceea ce privește compoziția decorativă, este specifică bordura care mărginește câmpul central, întâlnindu-se adesea chiar două sau trei borduri. De asemenea, culoarea covoarelor din Oltenia este în general caldă, odihnitoare, culorile maro, cireșiu, verde pastel, albastru ultramarin fiind folosite ca fundal.
Recunoașterea UNESCO ne dă și mai multă responsabilitate să protejăm acest meșteșug frumos și să prețuim și mai mult aceste covoare minunate, adevărate opere de artă.
