Moștenirea noastră

În România cu ani în urmă, aproape în fiecare casă femeile de la țară făceau covoare, pături și kilim-uri frumoase de lână. Această tradiție este aproape stinsă și acum sunt doar puține locuri unde se mai fac covoarele românești.

Înființăm în sate acele covoare deosebite ca design, unele dintre ele foarte rare și vechi, unele în pericol de a fi distruse, cumpărăm de la oamenii care mai au în cufărul de zestre și de la micii artizani.

​

În același timp, ne continuăm activitatea de a conștientiza oamenii că aceasta este o tradiție pe cale de dispariție și de a-i încuraja să includă aceste frumoase covoare în casele lor. Am avut o serie de evenimente într-o galerie de artă din București unde am invitat oameni din presă, TV, bloggeri, actori și persoane publice, dar și prieteni și familie și oricine a fost dispus să cunoască povestea noastră. Povestea și misiunea noastră au fost susținute de comunitățile culturale și mass-media și sperăm că acest lucru îi va ajuta și pe artizani să-și continue activitatea.

În mare parte, covoarele noastre sunt de epocă, chiar dacă în stare aproape perfectă, deoarece oamenii le țineau în cuferele de zestre. Avem puține foarte vechi și rare care le fac și mai valoroase.

Până când ne vom deschide propriul atelier unde bunica noastră le poate învăța pe fete tinere să continue tradiția covoarelor țesute manual, colectăm covoarele de la comunități, în special din satul în care locuiește familia mea, de aceea știm exact cine a făcut fiecare dintre pe ei, dar îi încurajăm și pe artizanii din alte regiuni ale României, așa că puteți găsi și colecții din Maramureș sau Arad, de la artizani locali, cu modelele specifice zonei respective.